Tulburările de alimentatie - Cine prezintă risc?

O tulburare de alimentație este o boală care provoacă tulburări grave ale dietei de zi cu zi cum ar fi consumul de cantități extrem de mici de alimente sau o supraalimentare severă. O persoană cu o tulburare de alimentatie poate începe prin a mânca doar cantități mai mici sau mai mari de alimente, dar la un moment dat, nevoia de a mânca mai puțin sau mai mult va scăpa de sub control. Un stress sever sau o îngrijorare cu privire la greutate corporală sau în legătură cu modul în care arată corpul, poate semnala, de asemenea, o tulburare de alimentatie. Tulburările de alimentatie comune includ anorexia, bulimia nervoasă și tulburarea poftei de mâncare.

Cercetătorii au descoperit ca tulburările de alimentație sunt cauzate de o interacțiune complexă de factori genetici, biologici, de comportament, psihologici și sociali. Dar multe întrebări încă au nevoie de răspunsuri. Cercetătorii folosesc cele mai noi tehnologii și descoperiri științifice să înțeleagă mai bine tulburările de alimentatie.

O abordare implică studiul de gene umane. Cercetătorii studiază diverse combinații de gene pentru a determina dacă există variații de ADN care sunt legate de riscul aparițiilor tulburărilor de alimentație.

Studiile neuroimagistice sunt surse importante care ajută la o mai bună înțelegere a tulburărilor de alimentație și a metodelor prin care acestea ar putea fi tratate. Un studiu a arătat modele diferite de activitate cerebrală între femeile cu bulimie nervoasă și femeile sănătoase. Folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (RMN), cercetătorii au fost capabili de a vedea diferențele în activitatea creierului în timp ce femeile efectua o sarcină care a implicat o auto-reglementare (o sarcină care necesită depășirea unui răspuns automat sau impulsiv).

Intervențiile psihoterapeutice sunt și ele studiate. În urma unui astfel de studiu la care au participat adolescenți s-a constatat că la mai mulți adolescenți cu bulimie nervoasă au avut loc îmbunătățiri după ce au participat la ședințe de psihoterapie bazată pe strategie de familie Maudsley. Adolescenții care au primit psihoterapie de sustinere și care nu au abordat în mod specific tulburarea de alimentație au prezentat o îmbunătățire scăzută în cazul bulimiei nervoase.

Cercetătorii studiază informațiile despre comportament, genetică și funcția creierului pentru a înțelege mai bine factorii de risc, pentru a identifica markeri biologici și pentru a dezvolta psihoterapii și medicamente specifice care pot viza zonele din creier care controlează comportamentul alimentar. Neuroimagistica și studiile genetice pot furniza indicii pentru modul în care fiecare persoană poate să raspundă la tratamente specifice pentru aceste tulburări.

Anorexia nervoasă

Multe persoane cu anorexia nervoasă se văd ca având un exces de greutate, chiar și atunci când sunt în mod clar subponderale. Consumul de alimente, produse alimentare și controlul greutății devin obsesii. Persoanele cu anorexie nervoasă în general se cântăresc în mod repetat, își porționează produsele alimentare cu grijă și mănâncă cantități foarte mici doar de anumite alimente. Unele persoane cu anorexie pot avea perioade în care consumă cantități mari de alimente, urmate de diete extreme, exercitii fizice excesive, vărsături auto-induse, și/sau abuzul de laxative, diuretice sau clisme.

Unele dintre persoanele care au anorexie nervoasă se pot recupera imediat în urma abordării unei metode de tratament. Alte persoane prezintă ameliorări a tulburării însă au recidive. Iar alte persoane au o tulburare cronică sau de lungă durată sub formă de anorexie nervoasă în care starea lor de sănătate scade în timp ce se luptă cu boala.

Anorexia nervoasa prezintă următoarele simptome:

• Stare de slăbiciune.

• Preocupare continuă pentru slăbire și refuzul de a menține o greutate normală sau sănătoasă.

• Frica intensă de a lua în greutate.

• Imagine a propriului corp distorsionată, o stimă de sine care este puternic influențată de percepția greutății corporale și forma corpului sau o negare a gravității care o presupune o greutate corporală redusă.

• Lipsa menstruației în rândul tinerelor și femeilor.

• Limite restrictive în alimentație.

Alte simptome se pot dezvolta în timp, inclusiv:

• Subțierea oaselor (osteoporoză sau osteopenie).

• Păr și unghii fragile.

• Pielea uscată și cu tentă gălbuie.

• Creșterea de păr fin pe tot corpul.

• Anemie ușoară și slăbiciune musculară.

• Constipație severă.

• Scăderea tensiunii arteriale, puls și respirație încetinite.

• Deteriorarea structurii și a funcției inimii.

• Leziuni ale creierului.

• Insuficiență multiplă.

• Scădere a temperaturii interne a corpului, ceea ce face ca o persoană să se simtă rece tot timpul.

• Letargie, apatie sau senzație de oboseală tot timpul.

• Infertilitate.

Bulimia nervoasă

Pacienții cu bulimie nervoasă au episoade recurente și frecvente în care mănâncă cantități neobișnuit de mari de alimente și au sentimentul lipsei de control asupra acestor episoade. Această poftă de mâncare este urmată de un comportament care compensează mâncatul în exces, cum ar fi vărsături forțate, utilizarea excesivă a laxativelor sau a diureticelor, post, exerciții fizice excesive sau o combinație a acestor comportamente.

Spre deosebire de anorexia nervoasă, persoanele cu bulimie nervoasă mențin, de obicei, ceea ce este considerată o greutate sănătoasă sau normală, în timp ce unele sunt ușor supraponderale. Dar ca persoane care suferă de anorexie nervoasă, ele se tem de multe ori de greutatea câștigată și își doresc cu disperare să piardă în greutate fiind foarte nemulțumite de greutatea corpului lor și forma acestuia. De obicei, comportamentul bulimic se face în secret, pentru că este adesea însoțit de sentimente de dezgust sau rușine. Ciclul poftă de mâncare și eliminare se întâmplă oriunde, de mai multe ori pe săptămână și de mai multe ori pe zi.

Alte simptome includ:

• Inflamații cronice și dureri în gât.

• Umflarea ganglionilor salivari în zona gâtului și a maxilarului.

• Deteriorarea smațului dentar, sensibilizarea și distrugerea dinților ca urmare a expunerii la acidul din stomac în urma vărsăturilor induse.

• Tulburare de reflux gastric și alte probleme gastro-intestinale.

• Probleme intestinale și iritație de la abuzul de laxative.

• Deshidratare severă de la eliminarea de fluide.

• Dezechilibru electrolitic (niveluri prea mici sau prea mari de sodiu, calciu, potasiu și alte minerale) care poate duce la atac de cord.

Tulburarea poftei de mâncare

Cu tulburarea poftei de mâncare o persoană își pierde controlul asupra alimentației. Spre deosebire de bulimia nervoasă, perioadele de tulburare a poftei de mâncare nu sunt urmate de eliminare, exerciții fizice excesive sau post. Ca rezultat, persoanele cu tulburarea poftei de mâncare de multe ori sunt supraponderale sau obeze. Persoanele cu tulburarea poftei de mâncare care sunt obeze au un risc mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare și hipertensiune arterială. Ele experimentează vinovăție, rușine și stres în legătură cu pofta lor de mâncare, ceea ce poate duce la mai multă poftă de mâncare.

Tulburarile de alimentație apar frecvent în timpul adolescenței sau la tineri, dar se pot dezvolta și în timpul copilariei sau în timpul maturității.

Nu se știe câți adulți și copii suferă de alte afecțiuni alimentare semnificativ de grave, inclusiv o categorie de tulburări de alimentație numite tulburări de alimentație nespecifice. Tulburările de alimentație nespecifice includ tulburări care nu îndeplinesc criteriile pentru anorexia nervoasa sau bulimie. Tulburarea poftei de mâncare este un tip de tulburare de alimentație din categoria tulburarilor de alimentatie nespecifice. Tulburarea de alimentatie nespecifică este diagnosticul cel mai frecvent în rândul persoanelor care solicită tratament.

Ca și femeile care au tulburari de alimentație, bărbații pot avea, de asemenea, un sentiment distorsionat a imaginii corpului lor. Pentru unii, simptomele lor sunt similare cu cele observate la femei. Alții pot avea dysmorphia musculare, un tip de tulburare caracterizată de o preocupare extremă de a acumula cât mai multă masă musculară. Spre deosebire de femeile care au tulburari de alimentatie și doresc, cea mai mare parte dintre ele, să piardă în greutate, bărbații cu dysmorphia musculare se văd ca fiind mai mici decât sunt în realitate și doresc să câștige în greutate sau în înălțime. Bărbați și băieți sunt mai predispuși la a folosi steroizi sau alte medicamente sau substanțe periculoase pentru creșterea masei musculare.

Deși bărbații cu tulburări de alimentație prezintă aceleași semne și simptome ca femeile, ei sunt mai puțin susceptibili de a fi diagnosticați cu ceea ce este adesea considerată o tulburare specifică sexului feminin. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege caracteristicile unice ale acestor tulburări alimentare în rândul bărbaților.

Tulburările de alimentație sunt boli medicale reale, tratabile. Ele coexistă frecvent cu alte boli cum ar fi depresia, abuzul de substanțe sau tulburările de anxietate. Unele simptome pot pune viața în pericol în cazul în care o persoană nu primește tratament. Persoanele cu anorexia nervoasă au de 18 ori mai multe șanse de a muri mai devreme, comparativ cu persoanele de vârstă similară în populația generală.

Nutritie adecvată, reducerea exercițiilor fizice excesive și oprirea comportamentelor de eliminare (diuretuce, diverse diete, provocarea vărsăturilor etc.) reprezintă primii pașii în tratarea tulburării. Forme specifice de psihoterapie și medicamente sunt eficiente în cazul tulburărilor de alimentație. Cu toate acestea, în mai multe cazuri cronice, nu au fost încă identificate tratamente specifice. Planurile de tratament de multe ori sunt adaptate la nevoile individuale și pot include unul sau mai multe dintre următoarele:

• Psihoterapie de familie, individuală sau de familie.

• Îngrijire medicală și monitorizare.

• Consiliere nutritională.

• Tratament medicamentos.

Unii pacienți pot avea nevoie de internare în spital pentru a li se trata problemele cauzate de malnutriție sau pentru a se asigura că aceștia mănâncă suficient în cazul în care sunt subponderali.

Tratarea anorexiei nervoase

Tratarea anorexiei nervoase implică trei componente:

• Restaurarea unei greutăți corporale sănătoase.

• Tratarea problemelor psihologice legate de tulburarea de alimentație

• Reducerea sau eliminarea comportamentelor sau gândurilor care conduc la mâncatul insuficient și prevenirea recidivei.

Anumite studii arată că utilizarea de medicamente, cum ar fi antidepresivele, antipsihoticele, sau stabilizatori de dispoziție, pot fi puțin eficiente în tratarea pacienților cu anorexie. Aceste medicamente pot ajuta la schimbarea stării de spirit și acționa pozitiv în cazul simptomelor de anxietate care apar de multe ori împreună cu anorexia nervoasă. Nu este clar dacă antidepresivele pot preveni, în cazul unor pacienți cu anorexie nervoasă, problemele de greutate sau evitarea recidivei. Deși cercetarile sunt încă în desfășurare, nici un medicament nu s-a dovedit a fi eficace în a ajuta pe cineva să câstige în greutate pentru a ajunge la un nivel normal.

Diferite forme de psihoterapie, inclusiv cele individuale, de grup, și de familie, pot contribui la abordarea motivelor psihologice care generează tulburarea. Într-o terapie numita metoda Maudsley, părinții adolescenților cu anorexie nervoasă își asumă responsabilitatea pentru hrănirea copilului lor. Această abordare pare a fi foarte eficienă pentru a ajuta oamenii să câștige în greutate și pentru a îmbunătăți obiceiurile alimentare și starea de spirit. Dovedită ca eficace în studiile de caz și studiile clinice, abordarea Maudsley este menționată în unele ghiduri clinice și studii pentru tratarea tulburărilor de alimentație la tineri și la pacienții non-cronici.

Alte studii au constatat ca o abordare combinată de asistență medicală și psihoterapie de susținere, special concepută pentru pacienții cu anorexie nervoasă, este mai eficientă decât psihoterapia ca metodă unică. Eficacitatea unui tratament depinde de persoana implicată și situația lui sau a ei. Nici o psihoterapie specifică nu pare să fie în mod constant eficace pentru tratarea adulților cu anorexia nervosa, metodele psihoterapeutice funcționând în funcție de fiecare pacient în parte. Cu toate acestea, cercetarea continuă pentru a identifica noi abordari de tratament și de prevenire care prezintă unele promisiuni. Un studiu sugerează că un program de intervenție on-line ar putea împiedica unele femei care prezintă risc să dezvolte o tulburare de alimentație. De asemenea, tratamentul specializat (medical și psihologic) pentru anorexie poate ajuta la reducerea riscului de deces.

Tratarea bulimiei nervoase

Ca și în cazul anorexiei, tratamentul pentru bulimia nervoasă implică adesea o combinație de opțiuni care depind de nevoile individuale. Pentru a reduce sau elimina comportamentele de alimentație în exces și de eliminare, un pacient poate beneficia de consiliere nutrițională și psihoterapie, terapie cognitiv-comportamentală specială sau i se pot prescrie medicamente. Terapia cognitiv-comportamentală ajută o persoană se concentreze asupra problemelor sale curente și asupra identificării soluțiilor optime. Terapeutul ajută pacientul să învețe cum se pot identifica modelele de gândire distorsionate sau inutile, să recunoască și să schimbe convingerile greșite, să se raporteze la ceilalți în moduri pozitive și să își schimbe comportamentele.

Terapia cognitiv-comportamentala care face parte din metodele psihoterapiei integrative poate fi adaptată pentru tratarea bulimiei nervoasă și este eficientă în schimbarea comportamentelor de alimetație excesivă și eliminare precum și a atitudinii față de alimentație. Terapia poate fi individuală sau de grup.

Tratarea tulburării poftei de mâncare

Opțiunile de tratament pentru tulburarea poftei de mâncare sunt similare cu cele folosite pentru a trata bulimia nervoasă. Psihoterapia, mai ales terapia cognitiv-comportamentală care este adaptată pacientului, s-a dovedit a fi eficientă. Acest tip de terapie poate fi oferit la nivel individual sau de grup.

Antidepresivele sunt considerate a fi sigure și populare în tratamentele tulburărilor alimentare, dar unele studii (în S.U.A.) au sugerat că acestea pot avea efecte adverse asupra unor oameni, în special sunt afectați adolescenții și tinerii. Avertismentul FDA (U.S.A. - Food and Drug Administration) arată că pacienții de toate vârstele care folosesc antidepresive ar trebui să fie urmăriți îndeaproape, în special în timpul primelor săptămâni de tratament. Reacțiile adverse posibile care pot apărea sunt depresia, care se agravează, gânduri suicidare sau comportament suicidar sau alte modificări neobișnuite de comportament cum ar fi probleme ale somnului, agitație sau retragerea din activitățile sociale normale. Familiile și persoanele care îi ingrijesc pe pacienții care au prescrise antidepresive pentru tratarea tulburărilor alimentare au recomandarea de a raporta orice modificare medicului.

articol preluat și adaptat
NIMH - The National Institute of Mental Health - Institutul Național de Sănătate Mintală S.U.A.
www.nimh.nih.gov